Drajna

Comuna ¹⁾ este situată în zona subcarpatică din nord-estul județului Prahova, în depresiunea Drajna - Chiojd, flancată de culmile Pintenului Văleni-Homorâciu, pe ambele laturi ale gârlei omonime, fiind așezarea cea mai veche din zona Văii Teleajenului.

Se învecinează la est cu comuna Posești, la sud-est cu comuna Aricești Zeletin, la sud cu comuna Predealul Sărari, la sud-vest cu orașul Vălenii de Munte, la vest cu comunele Teișani, Izvoarele și Măneciu, iar la Nord cu comuna Cerașu, străbătută de drumul județean 102B, șosea începută în anul 1868, ”lucrată cu dile de prestație”.²⁾

Comuna este formată din satele: Cătunu, Ciocrac, Drajna de Jos, Drajna de Sus, Făget, Ogretin, Piatra, Pițigoi, Plai, Podurile, Poiana Mierlei, fiind înființată ca organizație teritorială la data de 16 februarie 1968.

Limitele comunei sunt:

• latura nordică dealurile: Leurdeanu (834,4m), Teiului (762m), Iazul Țiganului (769m),
• latura estică piscurile: Piscul Stănilă (756,7m), Piscul Mierlei (669,9m), Piscul Stânei (636,6m), Piscul La Peri (672,8m),
• latura vestică: Piscul Domnului (532,7m).

Satul Drajna de Jos este brăzdat de două dealuri:

• la Nord, având 4 piscuri însemnate: Piscul Cetățeaua, Piscul lui Bârsan și Piscul Domnului,
• la S-E, având piscurile: Piscul Scafe, Piscul Pițigoiul și Piscul La Peri, acestea fiind pășuni. Între Piscul Domnului și râul Teleajen se află câmpia Stăneștilor.

Satul Drajna de Sus este străbătut de trei dealuri:

• de la N și E, ce începe din muntele Craiu și se lasă spre sud printre râurile Drajna și Ogretin, terminându-se la confluența acestor ape prin dealul Muchia lui Pârpală. Acest deal are următoarele piscuri: Piscul Piatra Lungă, Piscul Leordeanul, Piscul lui Ciocan, Piscul Chilia, Piscul Trăsnit, Piscul Grădiștea și Piscul Muchia lui Pârpală.
• dealul de la V și S-V ce începe tot din muntele Craiu și se lasă spre sud printre râurile Drajna și Teleajenul, terminându-se la confluența acestor ape, cu Piscul Domnului. În satul Drajna de Jos, având ca piscuri: Piscul Cetățeaua, Piscul La Cruce, Piscul La Piatra și Piscul Domnului.
• dealul de la S și S-E numit Ciocrac cu piscurile: Piscul Scafele și Piscul Malul de răsună.

Poieni: Poiana Proșcanul, Poiana Pe Vale, Poiana Vaduri, Poiana Chilia, Poiana Groapa-Oii, Poiana Groapa-Largă, Poiana Groapa-Cornului și Poiana Poiană.

Vâlcele: Vâlceaua Dragomirei, Vâlceaua Valea cu Jugastri, Vâlceaua Valea Podurilor, Vâlceaua Groapa Oii, Vâlceaua Proșcanul, Vâlceaua Pe Vale, Vâlceaua Groapa Chiliilor, Vâlceaua Groapa Oanei, Vâlceaua Groapa Largă, Vâlceaua Groapa Cornului, Vâlceaua Groapa Cetățelei, Vâlceaua Fundul Poienei, Vâlceaua Sila, Vâlceaua Voichița, Vâlceaua Podureanca, Vâlceaua Apa-Dulce și Vâlceaua Sărățelul.

Râul Drajna izvorăște din Munții Tătaru, Vârful lui Crai (1.473m), trece prin comunele Cerașu și Drajna, apoi se revarsă în râul Teleajen, la extremitatea nordică a orașului Vălenii de Munte. Face însemnate zigzaguri la Moara după Vale, Râpa Corbului, Burdușei, Moara Mihaiu Popescu, Râpa Stan Bratu și la Plăișani.

Denumirea comunei vine de la numele râului Drajna (numit și Drăjnuța până în localitatea Cerașu), care o străbate de la nord către sud, derivând din cuvântul „draj” care în limba slavonă înseamnă râu repede, energic, dar după Alexandru Barbu ar semnifica limită teritorială, hotar. Numele original se pare că era ”Drasna”.³⁾

Asupra înființării comunei Drajna, legenda spune: ”În vremea de demult, pe când nici nu erau Romanii p'aici, atunci în această vale strimtă, dar pusă bine, a fost un sat Dacic, mare frumos.

Când a venit Traian împăratul cu soldații sei și a bătut pe Daci până i-a stins, și le-a luat țara, atunci satul Dacilor din acest loc a atras mult băgarea de semă a generalilor Împărătești, cari au găsit cu cale și au și făcut în acest loc, pe dealul ”Grădiștea” un lagăr mare și statornic, cu cazarme și întărituri numai de zid de cărămidă'. Împrejurul lagărului s'a format un orășel bogat. Aici mai târdiu au venit limbi pâgâne despre Sore-răsare și au dărîmat cetatea până în rasul pamântului, iar lumea s'a pribegit de frica robiciunilor. După ostoirea vîrtejului păgân s'au retras aici numai două din familiile pribegite : Pânteșcii și Bolineșcii, ai căror strănepoți populeză astă-di, comunele Drajna-de-sus și Ogretinu.”.⁴⁾

Primul hrisov de atestare se referă la satul Stănești (înglobat Drajnei de Sus) fiind datat 1 decembrie 1429, dat la Argeş, prin care Dan al II-lea, urmaşul lui Mircea cel Bãtrân, emitea un act de dănie unor boieri ai săi (Dumitru din Maniaci, Balea, Bârseanu) pentru satele: Maniaciul, Poienile Vărbilăului, jumătate din Izvoranii de la Dealu Mare - azi Valea Călugărească, precum și a treia parte din Stănești.

Un al doilea răvaș este scris între anii 1482-1495, în care Vlad Vodă Călugărul scrie Brașovenilor ca să înapoieze lui Nicula și Manglavit 450 berbeci cumpărați din țara Moldovei, care au fost tâlhăriți la Drajna.

Un al treilea document este scris la 1 septembrie 1486 sau 31 august 1487 în care același Vlad Vodă Călugărul consfințea lui Stângaciu jumătate din Ogretin și o stână în Tătarul iar lui Stan Costișatul și fratelui său Vlaicul, cealaltă jumătate din Ogretin și o stână în Clăbucet.

Despre așezarea Stăneștilor putem aminti mai multe documente:

• hrisovul din 19 iunie 1502 prin care Radu cel Mare confirmă lui Mogoș și Nanciu o ocină în localitate;
• hrisovul din 24 aprilie 1510 emis de Vlad cel Tânăr pentru a adeveri o ocină Mariei, fiica lui Alaman;
• hrisovul de hotãrnicie al lui Neagoe Basarab emis la 10 iulie 1517 prin care certifică moșnenilor (termen folosit pentru prima oară) din Stănești și Drajna hotarele moșiei lor „din jos, din piatra Berevoieștilor, drept în sus la curmătură, la piatra Șăbianului, la Piscul Găteștilor, la Vârtej, Piscul Globului, la gura Ogritinului, Drajna de Sus, Fântâna Teiului, drept în apa Teleajenului și Teleajenul în jos, iarăși în piatra Berevoieștilor”;
• hrisovul din 19 aprilie 1569, Alexandru Voevod, Domnul Țării Românești prin care întărește lui Stoica Tătarul și fiului său Buchea, stăpânirea peste ocina din Boloni;
• hrisov din 1582 emis de Mihnea Turcitul, voievodul Ţării Româneşti, întăreşte lui Nicula, Stan, Stanciul din Ogretin moşie în sat, în urma unei judecăţi, stabilind şi hotarele.

Ogretinul, care, până în 1877 a aparținut de comuna Râncezi, mai e amintit și în alte evenimente din 1604, sau 1631, ca și Stăneștii de altfel în 1630, octombrie 1631, noiembrie 1631, 1632.

În ce privește Drajna… nu ne lipsesc evenimentele consemnate, astfel:

• hrisovul lui Radu Șerban din 29 iunie 1604 despre Bătălia de la Ogretin și Stănești;
• la 6 aprilie 1626, Alexandru Coconul întărea slugerului Iordachi mai multe sate printre care și o parte din Ogretin;
• la 28 aprilie 1631 un locuitor numit Dumitru din Drajna, cu soția și fiii săi, vând marelui vornic Hrizea biserica din Drajna, făcută de ei pe locul vornicului. La semnarea actului erau martori: Drăgoi din Starchiojd, popa Vasile din Drajna, Pătru vătahul din Drajna, Vlaicu din Ogretin, Stoica vătahul din Cerășovi și Dumitru din Râncezi important;
• la 1 iulie 1631, mai mulți săteni din Drajna și Ogretin își vânt ocinile, iar unii dintre ei se vând ca „rumîni”-șerbi aceluiași Hrizea - mare vornic; tip
• la 18 octombrie 1631 o călugăriță, pe nume Maria, vindea unele locuri din Drajna aceluiași vornic Hrizea;
• la 20 octombrie 1631, un oarecare Crăciun își vindea și el ocina din Drajna și Stănești tot lui Hrizea;
• la 28 decembrie 1631, o anume Anca și fiul său Mircan vindeau ocina din Drajna aceluiași dregător;
• la 21 februarie 1632, mai mulți megieși (vecini) din Drajna și Costeni (la acea vreme aparținea de Drajna), se vindeau ca „rumâni” lui Hrizea, la fel ca și Neagoe și Radu din Stănești, care se vindeau împreună cu ocina lor. La încheierea ambelor acte semnau ca martori: Șerbu - vătaf din Bătrâni, Deadiul - vătaf din Călinești, Mihăilă - pârcălab din Drajna, Andronic - spătar din Mălăiești, Coadă - vătaf din Mâniaciu și Drăgan din Stănești;
• la 17 martie 1632 este și documentul prin care Nan și Răducu din Drajna se vindeau ca „rumâni” aceluiași Hrizea, consfințind astfel concentrarea terenurilor și a forței de muncă aceluiași dregător, care nu peste mult timp (1655) se va ridica împotriva domnitorului;
• la 5 ianuarie 1633, mai mulți megieși din Drajna și Stănești se vând rumâni lui Hrizea;
• la 23 iunie 1640, zapisul megieșilor din satul Drajna și Stănești către jupân Hrizea vel vornic
• la 18 noiembrie 1643, Udrea vel comis, feciorul lui Hrizea Vornicul, vinde lui Radul vel comis, satul Drajna din județul Săcuianilor, cu tot venitul său (aceasta este data când moșia Drajna trece în proprietatea boierului Radu Mihalcea Cândescu din Buzău)important;
• la 28 iunie 1647, hrisov cu porunca lui Mateiu Basarab prin care întărește vel comisului Radu stăpânire asupra munților arătând hotarele;
• la 25 februarie 1651, Matei Basarab voievod întărește lui Radul Mihalcea, mare comis, stăpânirea unui munte și a unei ocine în Drajna de Jos, j. Sac, hotărnicite cu 12 boieri;
• la 5 septembrie 1654, Mihăilă feciorul Aldei din Drajna se vinde rumân lui Radul vel Comis pe preț de 50 ughi;
• la 11 iulie 1655 trupele lui Gheorghe al II-lea Rakoczi, venite în ajutorul cui Constantin Șerban, după ce zdrobesc răzmerița seimenilor, dărăbanilor și roșilor, conduși de spătarul Hrizea, întorcându-se spre casă, poposesc „lângă Teleajen, pe câmpul Drajnei”;
• la 15 iunie 1670, zapisul lui Chirtop iuzbașa prin care își vinde partea lui de moșie din Stănești și Cătunul;
• la 15 octombrie 1672, zapisul prin care Nenciul și Jidul din Drajna, cu feciorii, pun zălog partea lor de moșie lui Neacșul Dorobantul din Văleni;
• la 22 iunie 1676, zapis prin care 5 moșneni din Stănești vând lui Ion Abagiul o jumătate de vad de moară pe Teleajen;
• în anul 1677, scrisoare prin care 6 megiași adeverează moșia și vadul de moară cumpărat în Stănești de Ion Abagiuimportant;
• la 24 ianuarie 1679, hrisovul lui Duca Voevod, Voevodul Țării Românești, prin care dă lui Ion Abagiul ot Ploești, deplică proprietate a moșiei Stănești din jud. Saac;
• la 21 iunie 1684, hotărnicia a 12 boieri pentru moșia Stănești între Constantin Căpitan Filipescu și moșnenii din Stăneștiimportant;
• 15 septembrie 1684, zapis de donație a mănăstirei Bradul scris de Constantin Filipescu pentru soacra sa Arghira Mihalcea, soția lui Radu Mihalcea;
• la 7 octombrie 1693 zapisul prin care Dragomir iuzbașa din Văleni vinde lui Stan Dorobantul din Teișani o vie în dealul Nucetului;
• la 4 august 1699 zapisul de vânzare a părții lor de moșie din Drajna a lui Constandin sin Oanii şi femeia lui Voica şi fiiilor către Albul pe 25 1/2 taleri.
• la 13 noiembrie 1712, Constantin Brâncoveanu emite un răvaș adresat boierilor "adeveritori şi hotarnici" orânduiţi să aleagă şi să hotărască toată partea de moşie a lui Mihai Cantacuzino, fost mare spătar, hotarele moşiilor Cătuneni şi Ogretineni, cumpărate de la megiaşii din Drajna, situate în hotarul Caraşului, jud. Saac; 1712 (7221);
• la 20 ianuarie 1741 8 megieși din Drajna de Jos cer dreptate voievodului pentru o moară situată pe hotarul Stăneștilor;
• la 22 aprilie 1745, diata lui Stan Păntea, prin care își împarte averea către fii și lămurește situația unei vii zălogite Logof. Stoica;
• la 14 iulie 1745, boierul Filipescu vinde lui Iane căpitanul din Izvoare moșia ”Cetățeaua”;
• la 1750 foaie de zestre a unei anume Joiţi;
• la 9 februarie 1770, moșnenii ogretinesti încuviințează unchiașului Dumitru Ungureanu să facă o curătură în pădurea Ursoaia, plătind dijmă bisericii opt taleri anual;
• 25 iunie 1776 Zapis (anafură) de judecață - Departamentul al 2-lea arată prin anafora că Mircea pîrcălabul din Drajna reclamă că ispravnicul Enache Rahtivanu a cerut și încasat darea de 40 de taleri de care satul fusese scăzut.
• în luna aprilie 1776 Stan i Mihaiu vinde lui Mihaiu Bolîn moșie în hotarul Cătunului;
• 10 decembrie 1776 Zapis (anafură) de judecată - Vel vornicul arată prin anafora că Barbul și Marco din Drajna se plâng contra lu Toma și Nicolae Mirețul din Prejmer (Transilvania) că le-au luat niște cai și i-au dus peste munți.
• la 31 octombrie 1780, Mihai Bolân și Dobra, soția răposatului preot Cernat din Drajna, se jeluiau lui Alexandru Ipsilanti înpotriva biv ceaușului Mareș din Buzău pentru o problemă financiară de 500 de taleri;
• la 2 iunie 1800, pitacul (poruncă, dispoziție) episcopului Buzăului în pricina dintre Dobra văduva, preoteasă din Drajna și băcanul Stavăr din Văleni, ginerele ei, pentru o „dârsă pe apa Teleajenului”;
• la 8 mai 1800 diata aceleiași preotese Dobra;
• la 9 decembrie 1801, Radu Pintea și neamul lui, vinde lui Nicolae Filipescu din Drajna, un vad de moară pe 120 taleri;
• la 3 martie 1811 Tudorică din Drajna de Sus vinde lui jupân Pancu ot Văleni un iaz de fân din hotarul Groapa Părului;
• la 6 mai 1811 jalba lui Panca neguțătorul, de la Divanul Domnesc, prin care feciorii lui Voicul Comișăl sunt chemați la judecată pentru moșia Ogretin;
• la 20 septembre 1811 membrii familiei Comişălu vînd lui Panco neguţătorul ot Văleni, părţile lor din muntele Tătarul cel mare;
• la 6 decembrie 1811, împărțirea moșiei (moșnenilor Bolânești din Drajna de Sus) urmașilor celor șapte moși: Coman, Radu, Coman Bătrânul, Radu Gârbea, Tudor, Radu Boleanu și Ionimportant;
• la 16 iunie 1815 zapis către Moise Pănculescu despre o livadă de pruni;
• la 14 iulie 1815 „înțelegerea dintre moșnenii Bolunești ot Drajna de Sus” pentru hotărnicia și împărțirea moșiei lor;
• la 28 mai 1819 document, Gheorghe Golescu către domnitorul Şuţu, pentru rezolvarea litigiului moşiei Leurdeni; răspunsul domnitorului şi cercetarea pe teren făcută de trimisul domnului, Alexandru Filipescu;
• ianuarie 1823 hrisov de vânzare;
• la 4 ianuarie 1827 foaie de învoială între Popa Ene și Ene sin Pană Comişăl cu Niculai Comișăl;
• la 25 aprilie 1827 chitanțe de vânzare date de căminar Filipescu lui Ioniță Dascălu în trei rînduri pentru o moară și casa ei de la Cetățea;
• la 6 august 1827 zapis de împrumut între Radu sin Stati Gurău ot Ogretin și Panca ot Văleni;
• 1 ianuarie 1831 zapis dare în arendă o livadă din Drajna de Sus;
• la 4 ianuarie 1837 creare de „emanet" pentru „dum-nealui logft. Moise Pănculescul”, cu mărturia „unui 
clăcaş din Tabaci”;
• la 27 iunie 1839 chitanţă de arendă, iscălesc „Radu Boleanu, Gheorghe Boleanu, Stan Todoroiu, Iordachi Zărnea”. Scrie „Ilie Radu Bolănescu”;
• la 6 iulie 1839 cererea Căminarului Alexandru Filipescu de „a răscumpăra cu protimisis de vecinătate moşiia Valea Gîştii a lui Costica sin polcovnic Ioniţă, ce prin şchimb viclean vă munciţi dv. a o cumpăra, Să vie la judecată”;
• la 14 septembre 1840 zapis prin care se recunoaşte la „coconul Moise Pănculescu" o datorie de „doosprezece sute" de lei şi se pune amanet casa. Iscălesc „Gavrilă Gădiuţă, Ilie Dabija, Andronec Ghinescu (?), Stan Bărzoiu, aleşi”;
• la 20 decembrie 1840 „socoteala Radului Boleanu de ce bani au luat de la dd. Moise Pănculescu.” „Pentru zălojirea ierbi din livedea a mare dă la Iancu … Bani lazului”;
• la 16 iulie 1841, Casandra Preoteasa vinde vornicului Alexandru Nicolae Filipescu, un vad de moară în Drajna de josimportant;
• la 17 august 1841 epitropia mănăstirilor Sf. Mormînt se plînge că Moise Pănculescu-i încalcă la Ariceşti (Secuieni);
• la 24 ianuarie 1842 foie de zestre a ficii nostre Paraschiva pe cele ce-i dau parte din casă, din lucruri mişcătoare şi nemişcătoare, precum în jos să arată;
• la 31 august 1843 vînzare la Ogretin: „hotarul megiiaşăscu” şi „hotarul boerescu”;
• la 21 ianuarie 1847 zapis de cerere împrumut al lui Matache Nicolăescu către Moise Pănculescu;
• la 2 iunie 1849 jalbă a lui Moise Pănculescu către judecătoria județului Prahova;
• la 28 noiembrie 1849 „Dineu sin Ceauş Gheorghe" iea în arendă de la Pitarul Moise Pănculescu „lazul de la Bătuta”;
• 30 noiembrie 1855 listă de persoane din Ogretin.

Trecutul multisecular al Drajnei-Stănești, Ogretinului și Cătunului n-au constituit niciodată preocuparea unor cercetări istorice, deşi rolul avut în decursul timpului le-ar fi îndreptățit. Originile acestor sate sunt așezări moșnenești formate din trei moșii: moșia Drajna-Stănești, moșia Ogretin și moșia Cătunu.

Nu se știe exact când a luat ființă Școala în comuna Drajna. Se consemnează de DGJPH, că a fost înființată școala Drajna de Jos în anul 1870, școala Drajna de Sus în 1881, și școala din Ogretin în anul 1886.

Documentele însă contrazic aceste date, se știe că în 1838 funcția de învățător la școala din Drajna de Jos o deținea Eneache Cotună (în funcție și în 1841), la Drajna de Sus: Ilie Bolânu, la Ogretin: Gheorghe Georgescu (unde învățau și copiii din Cătunu), iar în 1861 erau: Ioan Ionescu în Drajna de Jos, Ștefan Ogrătineanu, în Ogretin și Dumitru Bolânu în Drajna de Sus.

Dupã 1880 s-au pãstrat şi documente şcolare ca matricole, dãri de seamã la sfârşit de an şcolar, chiar şi cataloage (învãţãtorii generaţiei lui Spiru Haret: Theodor Popescu la Drajna de Jos). La data de 24 octombrie 1904 s-a inaugurat noul local de școală din Drajna de Jos. Inaugurarea a fost amânată, inițial fiind programată pentru 14 septembrie 1904.⁵⁾

Școli din comuna Drajna:

• Școala Drajna de Jos
• Școala Drajna de Sus
• Școala Ogretin
• Școala Cojocari
• Școala Făget

Ansambluri folclorice, formaţii de dansuri populare, grupuri vocale din comuna Drajna

• Ansamblul folcloric Poienița Drajna
• Ansamblul folcloric Poienița Junior

Îndemânare și imaginație

• Școala Populară de Arte Drajna
• icoane vechi
• sculptura în lemn
• țesutul
• cojocăritul
• împletitul

Tradiții

• portul
• folclor
• sărbători
• târguri

Sport

• Luceafărul Drajna

La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul comunei era împărțit între patru comune rurale, aflate în plaiul Teleajen: Drajna de Jos (cu cătunele Drajna de Jos, Făget, Podurile și Chirițești), Drajna de Sus, Cătunu (cu satele Cătunu și Poiana Mierlei) și Ogretin.

În perioada interbelică, în anul 1925, cătunul Chirițești a dispărut, iar comuna Cătunu a fost desființată, fiind alipită comunei Ogretin.⁶⁾ Comunele Drajna de Jos, Drajna de Sus și Ogretin făceau parte din plasa Văleni din județul Prahova. În 1950, ele au fost arondate raionului Vălenii de Munte din regiunea Prahova și apoi raionului Teleajen din regiunea Ploiești. În 1968, județul Prahova s-a reînființat, iar cele trei comune au fost comasate, formând o singură unitate administrativă.^{7) 8)}

Vestigiile arheologice atestă urme ale locuirii încă din epoca bronzului (Depozitul de seceri de bronz din Drajna de Jos), ca apoi în 106 să se construiască de către romani Castrul din Drajna de Sus ( cãrãmizi, obiecte de lut, ziduri şi multe alte obiecte artizanale aflate în diferite muzee din Ploieşti şi Bucureşti).

Depozitul de bronzuri de la Drajna de Jos conține 240 exemplare și a fost descoperit în anul 1616 pe malul stâng al râului Teleajen, la 40 cm adâncime. Datează din anul 1400 îHr. Aceste piese sunt studiate pentru început de profesor Nicolae Iorga, după care sunt trimise Muzeului Național de Istorie . Piesele respective reprezintă : 7 spade, 16 vârfuri de lance, 13 securi, 2 securi cu gaură transversală, 2 ciocane, 1 sceptru și 199 seceri. Din analiza formei și ornamentației lor s-a observat că atelierele care au turnat acest metal au folosit metode tehnice și decorative asemănătoare cu cele întrebuințate în prelucrarea bronzului din nordul Italiei.

În Drajna au mai existat și alte monumente valoroase. Unul dintre ele era bisericuța din lemn, din Drajna de Sus ridicată de un anume Dumitru, pe la începutul veacului al XVII-lea, pe care la 28 aprilie 1631, moșnenii o vindeau marelui vornic Hrizea și în locul căreia s-a ridicat apoi biserica „Sf. Voievozi”, în jurul anului 1800. Pe râul Drajna au fost mai multe mori de apă, pive, ferăstraie și topitorii începând cu zona Podurile în aval spre firul de vărsare în Teleajen.

Istoria locului poartă amprenta trecerii unor personalităţi de marcă:

• Mircea cel Bãtrân care a condus o bãtãlie din tabãra aşezatã pe «vârful Mircea»;
• Ştefan cel Mare, când a venit în Tara Româneascã şi a ars cetatea Teleajenului în 1474;
• Mihai Viteazul şi celebrii sãi cãpitani când la 1599 şi-au purtat o parte din oşti peste munţi în Transilvania ; Vezi Luptele cu Polonii ale lui Mihai Viteazul (pag. 14)
• marele stolnic Stroe Buzescu cu oastea lui Radu Şerban când în Bãtãlia de la Ogretin şi Stãneşti în 23-24 septembrie 1602 a învins pe Mârza cumnatul hanului tãtar Ğazı II Giray;
• trupele principelui Transilvaniei Gheorghe Racozi I, sub comanda lui Ion Kemeny au venit în ajutorul lui Matei Basarab în anul 1637 în rãzboiul sãu împotriva lui Vasile Lupu;
• Constantin Brâncoveanu în 1690, venind din Transilvania a trecut munţii peste pasul Tabla Buţii, Ceraşu, Drajna spre valea Buzãului;
• în 1786 domnitorul Nicolae Mavrogheni a trecut spre Ardeal în vederea luptelor cu Austriecii.
• marele logofãt Alexandru Filipescu - zis Drãjneanu - (1787-1856) stãpân al moşiei şi a castelului de la Drajna.
• Nicolae Iorga care avea legãturi strânse la Ogretin şi Drajna de Jos;
• profesorul Toma Voiculescu, primul expert contabil din Ploiești și senator de Prahova, secretar general în partidul lui Nicolae Iorga în anul 1933, director la Liceul Comercial de Băieți „ Spiru Haret” din Ploiești (1938), de familie din Ogretin; ⁹⁾
• Georgescu Alexandru, zis Drăjneanu sau Gurgu, care a fost director și proprietar al ziarului naționalist-șovin Semănătorul și secretar al Partidului Naționalist Nicolae Iorga din județul Vlașca, n12.12.1898.
• generalul Berthelot care venea des la familia Gheorghiescu în Drajna de Sus;
• scriitorul şi profesorul Ion A. Bassarabescu venea foarte des la Hanul Ionică Cojocaru, la ”Încurcă lume”, care era situat vis-a-vis de moara Warthiadi, la vânãtoare în Ogretin iar în timpul rãzboiului şi-a adus familia în refugiu la familia Antonescu din Drajna de Sus;
• poetul Nichita Stãnescu care şi-a petrecut o parte a copilãriei şi adolescenţei la Drajna de Sus;
• scriitorul Ioan Grigorescu avea originile imediate în Drajna de Sus, din partea tatălui; (vezi De vorbă cu Ioan Grigorescu)

Principalii protagonişti ai modernizãrii comunei Drajna au fost Dumitru Bazilescu, Theodor Popescu, Sterie Păiș, Vasile Mihãilescu. Ei au înființat:

• Cantina școlară din Drajna de Jos a fost inaugurată pe 23 noiembrie 1900;
• Societatea Cooperativă de Credit și Economie Drajna (Banca Populară Drajna), la data de 10 mai 1901;
• în anul 1901, Dumitru Bazilescu a donat teren și fonduri pentru a construi localul de școală de la Drajna de Sus;
• au ajutat la construirea unei noi clădiri pentru Școala Drajna de Jos, inaugurată la 1 august 1904;
• Atelierul de țesătorie casnică Drajna, la data de 20 mai 1909;
• a fost construit un cuptor sistematic pentru uscarea poamelor;
• au fost înființate biblioteca Drajna de Jos și biblioteca Drajna de Sus;
• prin mijlocirea negocierilor între Elena Kretzulescu și săteni au putut constitui Obștea Sătească Alexandru Filipescu;
• a fost înființată Cooperativa de oi Stâna Miorița;
• înființare Brutăria cooperativă Pâinea săteanului la data de 12 decembrie 1914;
• la 26 martie 1919 a fost înființață Banca Populară Piscul Domnului în Drajna de Jos;
• a fost înființată Cooperativa de consum Buna Vestire în anul 1920;
• în anul 1920 se formează Comitetului de inițiativă pentru ridicarea Monumentului Eroilor din Războiul 1916-1919;
• în anul 1930 a fost înființată Cooperativa pomicolă Mărul Crețesc.

Alte personane care au contribuit la dezvoltarea comunei au mai fost Măndiță și Gheorghe Antonescu din Ogretin.

În următorii ani au fost construite sau înființate:

• Căminul cultural Viitorul Drajnei la Drajna de Jos,
• Căminul cultural Tudor Vladimirescu la Drajna de Sus,
• Căminul cultural Ogretin,
• Dispensarul uman Drajna de Jos,
• Dispensarul uman Drajna de Sus (14 noiembrie 1924),
• Casa Cooperației Drajna în anul 1920 cu sediul în Drajna de Sus,
• Societatea Forestieră-Drajna înființată în anul 1913 de Stelian Popescu pe moșia Elenei Kretzulescu a exploatat pădurile Moșnenilor Drăjneni, fără acordul acestora. Moșnenii, în jur de 5000 de familii, s-au judecat din anul 1920 până în anul 1944 cu Societatea Forestieră Drajna, dar nu au reușit să treacă de prima instanță.

Între anii 1227 - 1845 comuna Drajna a făcut parte din județul Saac (Săcuieni), care avea reședința la Vălenii de Munte. „Numele i se trage dela populația venită aici din ținutul secuiesc, din Ardeal, populație amestecată, Români și Secui”.¹⁰⁾

În comuna Drajna, sunt înregistrate în lista monumentelor istorice - 2016, 22 de monumente istorice, dintre care 2 situri arheologice și 19 monumente de arhitectură.

• Castrul roman de la Drajna de Sus, la început a fost construit din pãmânt, dar dupã anul 106 castrul a fost regândit, întãrit şi reconstruit cu ziduri de piatrã. El a fost construit în panta linã a dealului Grădişte cu expunere spre SV cãtre depresiunea Vãii Teleajenului. Avea o lungime de 200 m şi o lãţime de 187 m, adicã o suprafaţã de 3,74 ha. Este considerat un castru de dimensiuni mici care putea adãposti în jur de 500 de persoane. A fost descoperit în anul 1887 de locuitorii satului în timpul lucrãrilor agricole. Primele cercetãri au fost fãcute de învãţãtorul Dumitru Basilescu, ajutat de elevii sãi şi locuitorii satului. Între zidurile castrului s-au descoperit 33 de clãdiri;

• Castelul Filipescu Kretzulescu ( Conacul Filipescu);
• Moara de apă Warthiadi de la Drajna de Jos;
• Podul peste râul Teleajen proiectat şi construit de marele inginer Elie Radu, inaugurat la 1 septembrie 1909;
• Cetatea Dacică de la Făget "Cetățeaua" - A doua epocă a fierului (Perioada-LA TÈNE);
• Biserica veche de la Ogretin;
• Biserica Filipeștilor;
• Sărățelu - Izvorul sărat de la Drajna de Jos și filonul de sare;
• Case monument.

• Monumentul Piscul Domnului - Tradiţie creştină, loc de pelerinaj şi rugăciune;
• Monumentul eroilor de la Drajna de Jos;
• Monumentul eroilor Ogretin;
• Monument funerar Alexandru Popescu - biserica Bolâneștilor
• Monument funerar Dumitru Bazilescu - biserica Bolâneștilor
• Crucea de lemn de la fântână (monument pierdut);
• Cruce de piatră Cătun;
• Cruce de piatră Stănești;
• Cruce de piatră I Drajna de Jos;
• Cruce de piatra I Ogretin;
• Cruce de piatra II Ogretin;
• Cruce de piatra III Ogretin;
• Cruce de piatră IV Ogretin;
• Cruce de piatră V Ogretin;
• Movila de la Biserică;
• Movila de la Școală;
• Movila de la Sanatoriu;
• Movila de la Cimitir.

• Biserica Sfântul Alexandru (Biserica Filipeștilor) - Drajna de Jos
• Biserica Bolâneștilor Cuvioasa Paraschiva și Sfântul loan - Drajna de Sus
• Biserica Sfântul Dumitru - Făget
• Biserica Pânteștilor Sfântul Ioan Botezătorul - Pântești
• Biserica Sfântul Dumitru - Ogretin
• Biserica Ortodoxă - Poiana Mierlei
• Biserica Adventistă - Drajna de Sus
• Biserica Baptistă - Drajna de Jos

• Factor de mediu - AER
• Factor de mediu - APA
• Factor de mediu - SOL
• Factor de mediu - flora și fauna
• Peisajul

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Drajna se ridică la 5.168 de locuitori (masculin 2506, feminin 2662), în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 5.761 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,72%). Pentru 2,21% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,28%). Pentru 2,21% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.¹¹⁾

Comuna se întinde pe o suprafață de 5560,91 ha¹²⁾ , cu un intravilan de 1306,53 ha.

Suprafața agricolă este de 3303 ha, ocupând 58 % din suprafața totală a comunei, din care:

• arabil: 536 ha;
• pășuni: 1294 ha;
• fânețe: 1413 ha;
• livezi: 60 ha.

Suprafata fondului forestier este de 1577 ha.

Comuna Drajna este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Violeta Gonțea, de la Partidul Național Liberal, a fost ales în 2012.

Discuții Enciclopedia Drajna

Documente și fotografii vechi din comuna Drajna pe Remember Drajna