10 decembrie 1776

Vel vornicul arată prin anafora că Barbul și Marco din Drajna (jud. Saac) se plâng contra lu Toma și Nicolae Mirețul din Prejmer (Transilvania) că le-au luat niște cai și i-au dus peste munți. Pentru că aceștia neagă zicând că i-au cumpărat se hotărăște să se facă cercetare. Domnul întărește.

1776, diehemvrie 10.

Io Alecsandru Ioan Ipsilant voievod bijiiu milostiu.

După cum s-au găsit cu cale dă către dumnealui vel dvornic, poruncim dumneavoastră ispravnicilor ai județului să urmați cum scrie mai jos, dar să faceți și știre numiților Mireți arătîndu-le că vitile le sînt poprite, ca să vie să-și izbrănească cu jăluitorii dă paguba aceasta.

Preaînnălțate doamne,

Barbur și Marco dă la Drajna din Sud de Sac, cu jalbă au jăluit înnălțimii tale pentru un Toma Mirețul i pentru frati-său Nicolae Mirețul de la satul Prejmari din țara ungurească, zicînd că doi ani sînt dă cînd li s-au furat 4 epe i doi armăsari dă aici din țară, din Drajna din sud Sac, și puîndu-să după acei cai zic că le-au dus urma pînă în țara ungurească și umblînd acolo 5 săptămâni, zic că i-au găsit hergheliia mai sus-numiților Mireți și mergînd la ei ca să-i dea caii, n-au vrut să-i dea, zicînd că i-au cumpărat. În urmă zic că au dus și mărturii în trei rînduri și tot n-au vrut să-i dea, zicându-le că dintr-acei 6 cai sînt numai 3 la dînșii iar pe ceilalți trei cai i-au tăgăduit. Și pentru acei 3 cai ce au arătat că sunt la dînșii, zic că le-au cerut taleri 105 pentru ernatec i pentru gloabă și, nedîndu-le mîna ca să dea acești bani numai pentru acei 3, s-au întors înnapoi aici la țară. Ci, fiindcă acel Toma i cu frati-său Niculae, Mireții, au dobitoacile lor aici în țară, numiții jăluitori au cerut prin jalbă ca să fie luminată porunca înnălțimii tale către dumnealor ispravnici ca, ori în ce județ să vor afla acele dobitoace, să le oprească, și văzînd păstorii că le opresc vitile, vor înștiința pă stăpînii lor și vor veni aici în țară dă să vor judeca. Și după jalba lor ne poruncește înnălțimea ta ca, după cum vom găsi cu cale la această jalbă și cerire a lor, cu anafora să înștiințăm înnălțimii tale.

Deci, aducînd vătafu dă vistierie pe numiții jăluitori înnaintea noastră și cercetînd noi această jalbă a lor, găsim cu cale să fie luminată porunca înnălțimii tale către dumnealor ispravnicii județelor, unde să vor afla acele dobitoace ale acelor dă mai sus-numiți pîrîți și să dea porincă acelor păstori ca să nu treacă nicidăcum cu acele vite în țara ungurească ca să să păgubească numiții jăluitori dă acei cai ai lor, dîndu-i șă pă chiezășie, iar când nu vor fi ei dă față, să cerceteze pe acei păstori, că trebuie să știe ei dă pricină. Și după cum vor dovedi pricina, cu anafora să înștiințeze înnălțimii tale și după cum te va lumina Dumnezeu pă înnălțimea ta, așa vei hotărî. Noi așa găsim a fi cu cale, iar hotărîrea cea desăvîrșită rămîne a să face dă către înnălțimea ta.

Vel vornic.

Arh. St. Buc. Ma. nr. 5. f. 222-223.